For the complete experience, please enable JavaScript in your browser.
AcasăMisiuneEvenimenteDespreBlogCe valori morale promovează Drapelul?Câte ore sunt necesare pentru a învăța ceva absolut nou?Care sunt repercursiunile statului peste program?La scăldat: în apă, în testosteron și în cortizolÎnțelepciunea este un skillE o artă să rămânem copiiCare este legătura dintre imaginație și atingerea obiectivelor?Sunt român, la ce m-ajută?Trenul personalCe să mai înțelegem despre alimenteTriptofanul și fericireaCurajul și comunicareaDe ce te fac actele de binefacere mai fericit?Cum ne lecuim de despicat firul în patru?Cum cultivăm optimismul?La ce te ajută exprimarea recunoștinței?Când știe o mamă că e iubită?Ziua internațională a fericirii, la a treia edițieCare sunt activitățile gratuite care te fac și mai fericit?Care este definiția fericirii?De ce este important să iertăm?Omul sfințește locul!De ce simțim că renaștem primăvara?De ce ne rugăm iarna să vină primăvara?Ziua îndrăgostiților poate fi zilnicCe semeni aia culegi!Ai grijă ce-ți dorești!Cu răbdare treci şi marea!Contact
Copyright 2015 • Schmitz & Schmitz Enterprises SRL
Ora
despre
Fericire
SchmitzSchmitD05aR01aP02ZL-Madison1a

Newsletter Optimist

Numele
Email:
Mă înscriu
icon-sm-facebookicon-sm-linkedin

Care este legătura dintre imaginație și atingerea obiectivelor?


Cum am alergat un semi-maraton fără pregătire fizică?


Încă îmi amintesc în detaliu ziua de 9 octombrie 2011, când am alergat 21,098 km fără să mă antrenez fizic (cea mai lungă alergare fusese de 6,5 km în noiembrie 2010, pe bandă, după care mi s-au înnegrit unghiile de la degetele mari de la ambele picioare, iar cea mai apropiată alergare de eveniment fuseseră 4 ture de pistă, pe stadion, în iulie 2011). De ce nu m-am antrenat? Pentru că fiecare antrenament (vreo 6 în 9 luni) s-a încheiat cu o accidentare, am decis să nu mă mai antrenez, de frică. Azi, 4 ani mai târziu, am înțeles multe lucruri despre cum să alerg, așa că accidentările nu au mai survenit nici la antrenamente nici la curse din 2012.

Mi-am propus să alerg, m-am prezentat la linia de start și mi-am imaginat că trec linia de sosire


Primul pas a fost decizia de a alerga. Obiectivul l-am setat cu un an înainte, deci timp de antrenament era berechet. Al doilea pas a fost să iau startul, iar al treilea pas a fost imaginea mea detaliată și sentimentele de bucurie pe care le voi avea când voi încheia cursa.


”Imaginația este mai importantă decât cunoașterea”


Așa că, morocănoasă spre revoltată, m-am înfofolit la propriu și am plecat spre zona de start, neputând îndura dezamăgirea de a nu trece linia de sosire.

Nu degeaba rezonez cu spusele lui Einstein precum că ”imaginația este mai importantă decât cunoașterea”! Creierul nostru poate fi un adevărat suporter și asta l-am rugat și eu pe al meu să fie. Al meu, în ziua aceea s-a comportat exemplar din momentul în care am luat startul. Pe la km 8 mă simțeam ca o zeiță, nu mai alergasem așa mult, iar respectul din ochii soțului meu, pe care i-am întâlnit la borna 8, mi-a dat aripi.
IMG_0754.JPGIMG_0781.JPGIMG_0792.JPGblog-small-teaser
Seminarii marca Ora despre fericire!
În dimineața cursei, când m-am trezit, am constatat că nu curgea apă rece sau caldă, că îmi venise menstrua (mai devreme), că afară ploua și bătea vântul și erau 8-9 grade, în condițiile în care cu o zi înainte fusese vară. La toate astea se adăuga și lipsa de antrenament, deci tentațiile de a o lăsa baltă crescuseră vertiginos. Pasul al doilea, luatul startului,  părea că e menit eșecului. Pericol de abandon din start, prin neprezentare la start.

Pe la km 14 am sunat un prieten, cumnatul meu, cu care dădusem 4 ture de stadion în Constanța, 3 luni înainte de cursă. Eram tare praf, într-o zonă fără suporteri, cam de una singură, că majoritatea deja mă depășiseră.

A exclamat de bucurie când a auzit la ce kilometru sunt și mi-a spus ca singurul lucru pe care-l am de făcut ca să închei cursa este să respir.
Iar la km 16, m-a lovit inspirația, ”mai sunt 5 km, eu asta știu cum se face” și am continuat. La km 19 însă am luat o lovitură, linia de finish era în stânga mea, dar traseul se continua doar înainte.
Neurologic, creierul nostru nu face diferența între realitate și imaginație, așa că dacă-ți spun acum să-ți imaginezi că muști dintr-o lămâie, probabil că o să ți se strepezească dinții sau o să salivezi, deși nu ai mușcat din ea :). Acest aspect lucrează în favoarea noastră sau nu, depinde de ce anume ne imaginăm. Ai fost de față când cineva s-a lovit în cot și imediat ai resimțit și tu o durere, deși nu te-ai lovit. Da, așa funcționează creierul nostru.

Tot creierul nostru, pe măsură ce se apropie de țintă, obiectiv, devine mai ager, mai alert și mai priceput (de asta sprintăm spre linia de sosire, și unii tot de asta lăsă lucruri de făcut pe ultima sută de metri, că atunci au un randament bun).
Intensitatea emoțiilor pozitive funcționale, pe care mi-am imaginat că o să le simt după ce trec linia de sosire, m-au ajutat să alerg 21,098 km fără antrenament, iar fără ele nu aș fi putut alerga pentru două ore și jumătate prin ploaie și prin vânt (recordul mondial cred că-i 63 de minute pentru această distanță).

De aceea este foarte important să ne stabilim obiective, iar ca să le atingem, este vital să ne imaginăm bucuria de a le îndeplini. Fără să ne imaginăm că ne îndeplinim obiectivele nu putem rămâne motivați, atenți, ageri, optimiști, nerăbdători și încrezători.

PS: asta nu înseamnă că-ți recomandat să alergi un semi-maraton fără să te antrenezi, am vrut doar să știi cum funcționează creierul nostru.

PPS: Mulțumesc oamenilor de pe stradă care ne-au încurajat, soțului meu și lui Emilian. Sprijinul, suportul, încurajările sincere mie îmi dau aripi.
Brusc, imaginația și-a făcut apariția. 

Și cum creierul nu face diferența între realitate și imaginație, acesta se confrunta dezamăgirea de pe fața mea și a soțului meu în cazul în care nu luam startul. Hormonii stresului și-au făcut apariția imediat și pentru a-i îndepărta am apelat iar la imaginație, la bucuria pe care o voi simți când voi trece linia de sosire. Ghici care a câștigat?