For the complete experience, please enable JavaScript in your browser.
AcasăMisiuneEvenimenteDespreBlogCe valori morale promovează Drapelul?Câte ore sunt necesare pentru a învăța ceva absolut nou?Care sunt repercursiunile statului peste program?La scăldat: în apă, în testosteron și în cortizolÎnțelepciunea este un skillE o artă să rămânem copiiCare este legătura dintre imaginație și atingerea obiectivelor?Sunt român, la ce m-ajută?Trenul personalCe să mai înțelegem despre alimenteTriptofanul și fericireaCurajul și comunicareaDe ce te fac actele de binefacere mai fericit?Cum ne lecuim de despicat firul în patru?Cum cultivăm optimismul?La ce te ajută exprimarea recunoștinței?Când știe o mamă că e iubită?Ziua internațională a fericirii, la a treia edițieCare sunt activitățile gratuite care te fac și mai fericit?Care este definiția fericirii?De ce este important să iertăm?Omul sfințește locul!De ce simțim că renaștem primăvara?De ce ne rugăm iarna să vină primăvara?Ziua îndrăgostiților poate fi zilnicCe semeni aia culegi!Ai grijă ce-ți dorești!Cu răbdare treci şi marea!Contact
Copyright 2015 • Schmitz & Schmitz Enterprises SRL
Ora
despre
Fericire
SchmitzSchmitD05aR01aP02ZL-Madison1a

Newsletter Optimist

Numele
Email:
Mă înscriu
icon-sm-facebookicon-sm-linkedin
blog-small-teaser
De ce stăm peste program? 

Cum stăm peste program?

Ce putem face pentru a nu mai sta peste program fără folos?


Nu știu de ce stau chiar toți peste program, dar la un moment dat unii sigur s-au folosit de aceleași pretexte ca și mine.

Așa că încep cu răspunsul la întrebarea ”De ce stăm peste program?”.

De-a lungul unui deceniu și jumătate de muncă am identificat mai multe motive pentru care am stat peste program. Primul dintre ele este incapacitatea de a ajunge la timp la servici. Acum mă amuz copios când mă gândesc că scuza mea era că ”semăn cu mama”, și cum mama întârzia des la servici mi s-a părut că mă pot folosi de această scuză ce părea ereditară.

Apoi, alte motive, pe care nu le voi urmări atât de amănunțit pentru a le înșirui în ordine cronlogică, au fost:

  • din motivația personală de a asimila cât mai multe cunoștințe într-un timp cât mai scurt pentru a avansa
  • pentru că solicitam să fac ore suplimentare
  • din dorința de a mă adapta cât mai repede
  • de rușine sau de frica repercursiunilor de a refuza
  • deoarece nu aveam încredere deplină în cei cu care lucram, pe care vroiam să-i verific
  • din lipsa unei vieți personale sau sociale
  • pentru că nu aveam ceva mai bun de făcut în afara programului
  • din dorința de a mă refugia de problemele personale în singurul loc unde dețineam controlul
  • din cauza seducțiilor de peste zi care-mi întrerupeau necontenit atenția

În urma acestei înșiruiri de motive se poate întrevedea cu ușurință răspunsul la cea de a doua întrebare ”Cum stăm peste program?”. Ei bine, stăm peste program cu folos sau fără folos, iar atunci când stăm peste program cu folos, o facem și-n folosul nostru și-n folosul angajatorului, iar când stăm fără folos ne vizează și pe noi și pe angajator. Voi argumenta imediat cele două variante de răspuns și voi începe cu motivele sănătoase pentru care stăm peste program.

Au existat momente, în care deși nu mi se plăteau ore suplimentare, am ales din proprie inițiativă, și foarte bine planificat, din dorința de a asimila cât mai mult, într-un timp cât mai scurt să rămân peste program.
Acest tip de investiție s-a dovedit a fi recunoscut și apreciat financiar de către angajator, în viitorul apropiat.
Pentru că ne ia în media 20 de ore pentru a învăța ceva nou, de la a nu ști nimic până la a ști suficient cât să ne păstrăm un loc de muncă, eu pe lângă cele 8 ore de muncă, în care telefonul îmi era pe silențios și viața personală pe pauză, mai alocam încă o oră, cel puțin, pentru a ajunge la nivelul pe care mi-l doream.

Nouă, oamenilor, nu ne place să ne simțim proști sau nepregătiți, deloc, în niciun fel de circumstanțe, așa că pentru a resimți acest sentiment pe o perioadă cât mai scurtă cu putință reușeam să-mi mențin atenția la cote maxime susținută zilnic pe o perioadă mai mare de 8 ore.
Vizualizarea momentului în care mă puteam rezema de spătar, în semn de relaxare, atunci când livram o soluție, sigură și corectă, la  mă ținea foarte focusată.
În felul acesta, dobândind toate cunoștinețele cât mai repede, puteam să cer fac ore suplimentare plătite, pentru că aveam o motivație clară și un randament pe măsură.
Aceste două motive se leagă de dorința de a mă adapta, doar că acesta are și un al doilea tăiș, când ajungi să stai peste program pentru că așa face toată lumea, neplătit și fără vreun scop folositor, ci mai degrabă că așa s-au învățat.
Iar de la acest al doilea tăiș ajungem la managementul timpului.

Acum să trecem la motivele fără folos. Cum a început statul peste program nefolositor?

Într-o perioadă întârziam la birou, lucru care a declanșat un cerc de întâmplări neplăcute, cerc din care am ieșit datorita unui sfat pe care o să vi-l împărtășesc.

Până atunci o să vă spun ce a generat falsă obligație de a sta peste program, ca urmare a faptului, că-n dimineața zilei respective am întârziat la birou.

Mi se părea corect să stau peste program din moment ce am întârziat. Din păcate, lucrurile au degenerat, alimentate de rușinea de a refuza un coleg. Ce s-a întâmplat? Ei bine, în timp ce așteptam ca minutele să treacă pentru a putea pleca acasă, deși încercam să par ocupată îmi terminasem de mult timp tot ce aveam de făcut. Acum mă agățam cu disperare de orice persoană care intra în spectrul meu vizual, din dorința de a mă angaja într-o conversație, care ar fi făcut ca timpul să treacă mai repede.

Și ai auzit de zicala ”ai grijă ce-ți dorești”? Ei bine este cât se poate de adevărată! Mi-am dorit conversație, am primit conversație, care de fapt a fost o solicitare, un ajutor, un task, pe care nu am putut să-l refuz. Și în final am stat foarte mult peste program din dorința de a ajuta și de a face o ”impresie bună”.
Și uite așa, programul meu de seară a fost dat peste cap, culcându-mă mult mai târziu, iar dimineața, când a sunat ceasul, singurul lucru pe care mi-l doream este să fie weekend, enervată deja fiind la prima oră a dimineții.

Ce a generat o astfel de enervare? Randamentul la birou a fost mai scăzut, iar pe fondul oboselii, am stat din nou peste program, de data asta ca să termin ce aveam de terminat în ziua respectivă. Cred că poți să-ți dai seama ce spirală a urmat până a venit weekend-ul, și asta pentru că am vrut să repar o greșeală și pentru că nu am avut prezența de a refuza politicos.

Și cum credeam că de luni va fi un început nou, se pare că-mi creasem deja o reputație de a sta peste program, iar acum, dacă doream să plec la timp trebuia să inventez o scuză, ceea ce de multe ori nu inventam, din nou, de rușine.
Ce a urmat? Din cauza oboselii, amigdala era cea care făcea legea în mintea mea și care-mi îngustase puterea de concentrare.

Frustrările și  scăderea a imunității, au contribuit inevitabil la apariția unei răceli, inflamații, infecții. Tratarea lor necesitau zile libere (concediu medical), care nu dădeau deloc bine imaginii mele când venea vorba de promovare. Și-n cele din urmă am ales să mă duc la birou și când nu mă puteam ține pe picioare, pentru a-mi apăra imaginea. În felul acesta viața personală și socială au intrat și ele pe un trend descendent pentru că nu mai aveam putere să mă văd cu prietenii sau să-mi fac prieteni noi, iar de la partenerul de viață ridicam pretenția de a fi înțelegător.
Iar pentru că atenției voluntare îi luase locul oricare atenție care mă seducea: de la un mail nou, la un facebook check, o discuție între colegi, o cafea, un pahar cu apă, etc, statul peste program devenise un stil de viață. Aici adaug și feedback-urile negative dese, ale managerului, adresate mie în fața întregii echipe, sau adresate întregii echipe, încât amigdala mă ținea într-o permanentă stare conflictuală și ajunsesem să învăț să o calmez abia după ce managerul pleca de la birou sau în concediu.

Până într-o zi, când în urma unei discuții am conștientizat ce vârtej de consecințe negative am creat pentru că întârziasem o singură dată la birou, ajungând să accept o nouă normalitate care nu era deloc normală, aceea de a sta peste program fără rost.

Sfatul pe care l-am primit a fost să-mi respect eu însămi timpul meu. Acesta a fost primul pas, apoi am început să respect timpul celorlați neseducându-le atenția cu nimicuri sau cu întrebări la care cunoșteam răspunsul. Rezultatul a fost că ceilalți au început să-mi respecte timpul.

Din 2007 nu am mai întârziat la birou, pentru că mi-am dat seama cât de important este timpul.

Dezechilibru între cele 8 ore dedicate muncii, celor 8 ore dedicate altor activități în frunte cu relaxarea și celor 8 ore dedicate somnului, era cel care îmi alimenta acea falsă impresie a crizei de timp.

Revenind la timpul pe pe care-l petrecem cu folos peste program. Obiectivele sunt clare, de creștere a noastră ca persoane pe plan profesional, ceea ce implică și creșterea angajatorului ca firmă dar și a economiei întregii țări. Iar când stăm peste program fără folos avem carențe de sănătate, de randament, creștem cheltuielile de întreținere cu clădirea ale angajatorului, consumăm resurse care ar putea fi la mare căutare peste un deceniu, două, trei, subminând prosperitatea generațiilor viitoare.

Așadar, ce putem face pentru a nu mai sta peste program fără folos?

Pe lângă conștientizarea importanței timpului personal și al celor cu care interacționăm, mai trebuie să adăugăm și planificarea celor 8 ore dedicate altor activități care includ relaxarea și plecatul propriu-zis de la birou. Detalii într-un nou articol.
statul peste program