For the complete experience, please enable JavaScript in your browser.
AcasăMisiuneEvenimenteDespreBlogCe valori morale promovează Drapelul?Câte ore sunt necesare pentru a învăța ceva absolut nou?Care sunt repercursiunile statului peste program?La scăldat: în apă, în testosteron și în cortizolÎnțelepciunea este un skillE o artă să rămânem copiiCare este legătura dintre imaginație și atingerea obiectivelor?Sunt român, la ce m-ajută?Trenul personalCe să mai înțelegem despre alimenteTriptofanul și fericireaCurajul și comunicareaDe ce te fac actele de binefacere mai fericit?Cum ne lecuim de despicat firul în patru?Cum cultivăm optimismul?La ce te ajută exprimarea recunoștinței?Când știe o mamă că e iubită?Ziua internațională a fericirii, la a treia edițieCare sunt activitățile gratuite care te fac și mai fericit?Care este definiția fericirii?De ce este important să iertăm?Omul sfințește locul!De ce simțim că renaștem primăvara?De ce ne rugăm iarna să vină primăvara?Ziua îndrăgostiților poate fi zilnicCe semeni aia culegi!Ai grijă ce-ți dorești!Cu răbdare treci şi marea!Contact
Copyright 2015 • Schmitz & Schmitz Enterprises SRL
Ora
despre
Fericire
SchmitzSchmitD05aR01aP02ZL-Madison1a

Newsletter Optimist

Numele
Email:
Mă înscriu
icon-sm-facebookicon-sm-linkedin

Cum ne lecuim de despicatul firului în patru?


Mereu și la tot pasul va fi cineva mai înalt, mai deștept, mai avut, mai sărac, mai prost, mai scund ca tine. Dacă după asta te uiți doar asta vei ajunge să vezi, oameni mai ”...” în comparație cu tine. Capra vecinului va fi mereu mai grasă și vecinul va avea un motiv în plus de fericire, iar tu un motiv de nefericire...și asta-i doar în capul tău, este convingerea ta și dacă o privești mai atent este chiar cât se poate de amuzantă.

Îmi place un proverb chinezesc care spune că grijile zboară precum păsările deasupra capului nostru și asta nu putem preveni, dar să le lăsăm să-și facă cuib pe capul nostru asta putem preveni.

Să ne comparăm cu ceilalți ne poate face nefericiți uneori ne poate chiar paraliza. Îmi amintesc o noapte din 2006 când am pășit pentru prima oară într-un club de salsa. Îmi place muzica și îmi place și să dansez, așa că am acceptat imediat invitația prietenei mele Lavinia de a merge pentru prima dată la salsa. În acea seara de vară pentru prima dată am paralizat și nu am putut nici măcar să bat ritmul muzicii cu talpa piciorului. De ce? Pentru că m-am comparat cu toate acele cupluri de profesioniști ale căror mișcări sfidau atât gravitația cât și toate cunoștințele mele despre atonomie. Azi știu că în spatele acelor mișcări stăteau ore de repetiții și multe unghii la picioare învinețite. Doi ani mai târziu, prin 2008, spre sfârșit de vară, m-am hotărât să încep să mă simt inferioară soțului meu, pentru ca el primise o educație mai bună decât mine, vedea viața într-o manieră mult mai relaxată, ajungând să-l consider chiar iresponsabil că nu-și făcea la fel de multe griji precum mine legate de viitor. Zâmbesc acum când mă uit înapoi și mă bucur că pe măsură ce înaintăm în vârstă devemin mai înțelepți și cu perspective mult mai largi.

Competitivitatea și comparația au însă rădăcini adânci încă din copilarie, școală, liceu și este posibil nici să nu realizăm că prin comparația cu ceilalți ajungem să ne considerăm a fi mai fericiți (când considerăm că o ducem mai bine chiar decât prietenii noștri) sau mai nefericiți (când muncim din greu ca să plătim vacanțe pe care nu ni le permitem și care în final nici nu ne priesc), când de fapt fericirea n-are de-a face cu ce au ceilalți sau cu ce nu au ceilalți. Exemplele din păcate nu-s inventate și cred că știi și tu astfel de persoane.

Virginia Satir a spus că oamenii nu mai sunt ghidați de instinctul de supraviețuire, ci de cel de a păstra lucrurile familiare. Am devenit specialiști la a ne analiza viața cu o sprânceană ridicată, nu-i așa?

Cum putem să nu ne mai comparăm cu ceilalți sau chiar cu noi înșine în tinerețe, sau în perioadele de glorie? Cum putem să scăpăm de despicatul firului în patru? (Iar îmi vine în minte cartea Bătrânul și marea). Răspunsuri sunt multe și toate simple:

Du-te la balcon și uită-te de acolo în jos la tine, la reacțiile tale, la gândurile tale. Ia întreabă-te: ”Aș sta într-o relație cu mine, sau mi-aș da papucii?”
”Dau eu ce-i mai bun din mine?”
”Scot eu ce-i mai bun din ceilalți?”

Întrebându-te asta îți distragi atenția, sunt ălea câteva secunde de pauză care fac diferența între impulsivitate și reacția gândită. E ușor? La început nu, dar apoi se transformă în înțelepciune.

Mai sunt și alte metode care te pot ajuta să scapi de despicarea firului în patru (acum nu vorbesc și cu analiștii de risc, care fac carieră din asta :) ) cum ar fi:
să meditezi
să vorbești cu un prieten optimist
să scrii gândurile care nu-ți dau pace, scriidu-le o să le poți vizualiza, organiza, înțelege mai ușor
să respiri, lăsând oxigenul să ajungă la creier pebtru a căuta soluții
să spui STOP/STAI AȘA UN PIC/sau orice altceva care te face să te oprești
să privești și din alte perspective, din pantofii altcuiva

Metodele ăstea de mai sus te vor ajuta să scapi și de superstiții, sau să-i scapi pe alții de ele!
Să luăm exemplul când îți taie o pisică neagră calea. Ce face un superstițios după acest incident? Își spune că o să-i meargă rău, că n-o să ia examenul, că o să se certe cu un coleg și unde duc astfel de gânduri? La a nu fi prezent, optimist, reconciliant și fericit, concentrându-se pe trecut și pisica neagră agățându-se de orice indiciu care îi argumentează că paharul e pe jumătate gol și că știa el că așa o să se întâmple, mărturie stând și evenimentele nasoale care s-au întâmplat în zilele de marți 13. Ai grijă ce-ți dorești că asta o să primești!

Concluzia este că analizând ce n-a mers, ce am spus, ce nu am spus, ce avem, ce n-avem ne sabotează fericirea. Este bine să învățăm din greșeli și atâta timp cât trăim o să tot facem greșeli, iar dacă alegem să le contemplăm și să le analizăm o să ratam momentul prezent, singurul moment în care putem să aducem o schimbare vieții noastre, singurul moment în care putem fi fericiți.
blog-small-teaser