For the complete experience, please enable JavaScript in your browser.
AcasăMisiuneEvenimenteDespreBlogCe valori morale promovează Drapelul?Câte ore sunt necesare pentru a învăța ceva absolut nou?Care sunt repercursiunile statului peste program?La scăldat: în apă, în testosteron și în cortizolÎnțelepciunea este un skillE o artă să rămânem copiiCare este legătura dintre imaginație și atingerea obiectivelor?Sunt român, la ce m-ajută?Trenul personalCe să mai înțelegem despre alimenteTriptofanul și fericireaCurajul și comunicareaDe ce te fac actele de binefacere mai fericit?Cum ne lecuim de despicat firul în patru?Cum cultivăm optimismul?La ce te ajută exprimarea recunoștinței?Când știe o mamă că e iubită?Ziua internațională a fericirii, la a treia edițieCare sunt activitățile gratuite care te fac și mai fericit?Care este definiția fericirii?De ce este important să iertăm?Omul sfințește locul!De ce simțim că renaștem primăvara?De ce ne rugăm iarna să vină primăvara?Ziua îndrăgostiților poate fi zilnicCe semeni aia culegi!Ai grijă ce-ți dorești!Cu răbdare treci şi marea!Contact
Copyright 2015 • Schmitz & Schmitz Enterprises SRL
Ora
despre
Fericire
SchmitzSchmitD05aR01aP02ZL-Madison1a

Newsletter Optimist

Numele
Email:
Mă înscriu
icon-sm-facebookicon-sm-linkedin
blog-small-teaser

La scăldat

în apă, în testosteron și în cortizol

Ieri, toată ziua, m-a frământat un articol pe care am vrut să-l scriu de duminică.

Am amânat două zile, în încercarea de a mă convinge să nu-l scriu.

L-am scris. Luni, puțin înainte de miezul nopții.

Eram pe 13 iunie, sâmbătă dimineața, pe o vreme superbă, pe malul Lacului Buftea.

Și cum așteptam nerăbdătoare să sosească la mal primii înotători de la triatlon proba olimpică (1500 metri), mi-au atras atenția 4 băieței, care se scăldau, sau mai bine zis, se răcoreau, după ce încheiaseră deja Triatlonul de la Buftea, cursa dedicată copiilor. Săreau în apă și-și vorbeau frumos și nu făceau mișto-uri unii la adresa altora. Mărturisesc că nu mai văzusem demult așa ambianță și eram chiar impresionată, să văd copii cu o încredere în ei care n-avea legătură cu aroganța sau răsfățul. 

În stânga mea stătea o fetiță care-i privea la fel de atentă ca mine. Se citea pe fața ei că și-ar dori să se bălăcească, dar cum nu citesc gânduri, am întrebat-o dacă i-ar plăcea. Mi-a mărturisit cu entuziasm că din iulie o va duce mama ei la cursuri de înot.

Discuția ne-a fost întreruptă de ”cât de proști să fiți!”, o replică tăioasă ce veni din dreapta noastră. Ridic privirea, pentru că stăteam așezată pe iarbă, și văd o fetiță, cu părul foarte lung, trecut de fund, pe care o văzusem la triatlon.   Părul ei lung o deosebea de toate celelalte concurente, iar acum stătea cu mâinile în șold, certându-i din priviri și vorbe pe cei 4 băieți.

Brusc, cei patru s-au întors și replicile au apărut imediat. Erau mai degrabă replici politicoase, lipsite de răutate, în care era folosit cuvântul deșteaptă. Și deși băieții dădeau replicile în glumă se citea pe fața lor nedumerirea și disconfortul creat de replicile fetiței. Alianța celor 4 a determinat-o în cele din urmă pe fetița să plece.

Nu am înțeles ce a făcut-o să spună ce a spus, chiar nu am înțeles. N-a spus-o în glumă.

Mie, nu mi se părea că cei 4 sunt proști sau fac vreo prostie. Ei se jucau. Am rămas fără replică pur și simplu, și nu am avut prezența să o întreb de ce a făcut acea afirmație. Ei bine, rămâne un mister, neelucidat.

Mă întreb dacă ar fi fost bine să intervin, să o întreb de unde-i veni ideea că cei 4 sunt proști. Era chiar lângă mine, deși mică (10-12 ani), avea o postură a corpului foarte dominantă. Părea că-i curge mai mult testosteron prin sânge decât nouă la un loc.

Am tăcut, consternată, lăsând selecția naturală să-și urmeze cursul. M-am surprins făcând exerciții de respirație pentru a-mi reduce nivelul de cortizol.

PS: Data viitoare cred că mă voi simți mai liniștită dacă voi interveni, în felul acesta voi avea mai multe șanse de a afla sursa gândurilor.

PPS: Tu ce-ai fi făcut?
IMG_8822