For the complete experience, please enable JavaScript in your browser.
AcasăMisiuneEvenimenteDespreBlogCe valori morale promovează Drapelul?Câte ore sunt necesare pentru a învăța ceva absolut nou?Care sunt repercursiunile statului peste program?La scăldat: în apă, în testosteron și în cortizolÎnțelepciunea este un skillE o artă să rămânem copiiCare este legătura dintre imaginație și atingerea obiectivelor?Sunt român, la ce m-ajută?Trenul personalCe să mai înțelegem despre alimenteTriptofanul și fericireaCurajul și comunicareaDe ce te fac actele de binefacere mai fericit?Cum ne lecuim de despicat firul în patru?Cum cultivăm optimismul?La ce te ajută exprimarea recunoștinței?Când știe o mamă că e iubită?Ziua internațională a fericirii, la a treia edițieCare sunt activitățile gratuite care te fac și mai fericit?Care este definiția fericirii?De ce este important să iertăm?Omul sfințește locul!De ce simțim că renaștem primăvara?De ce ne rugăm iarna să vină primăvara?Ziua îndrăgostiților poate fi zilnicCe semeni aia culegi!Ai grijă ce-ți dorești!Cu răbdare treci şi marea!Contact
Copyright 2015 • Schmitz & Schmitz Enterprises SRL
Ora
despre
Fericire
SchmitzSchmitD05aR01aP02ZL-Madison1a

Newsletter Optimist

Numele
Email:
Mă înscriu
icon-sm-facebookicon-sm-linkedin

Sunt român, la ce m-ajută?


Am scris titlul și în momentul în care am mutat cursorul la începutul rândului, am zâmbit și am oftat ușor, în semn de compasiune față de românii printre care trăiesc și față de mine însămi.

Aceasta este starea mea sufletească de acum.

”Cine nu știe istorie riscă să o repete”!


Îmi răsună în minte spusele profesorului meu de istorie din liceu, în persoana domnului Tudorache Gheorghe: ”Cine nu știe istorie riscă să o repete”. Și cu această afirmație în minte mi-am început căutările, întărită însă de încă una, care, întâmplător sau nu, îi aparține aceluiași domn profesor: ”Este o artă să rămâi copil”.
(și mărturisesc că la vremea aceea afirmația nu avea niciun sens în capul meu, doar că făcea ce făcea și mi-o mai aducea aminte. Acum sunt adult și mi-am dat seama ce a vrut să spună și îi mulțumesc.)

Din momentul în care am început să ies din România, adică din anul 2008 (aveam 29 de ani), am început să observ că la nivel național nu suntem chiar așa de ospitalieri cum ne lăudăm.

Ba mai mult, am observat că suntem ospitalieri cu străinii, dar nu și cu românii și m-am întrebat de unde vine acest comportament, unde mai pui că nici nu realizăm că îl avem, deci este mai degrabă inconștient, bine înrădăcinat în credințele noastre ca popor.

”De ce pretindem că suntem într-un fel sau altul, de ochii lumii?”


Și așa au început căutările mele de a afla răspunsul la întrebarea ”De ce pretindem că suntem într-un fel sau altul, de ochii lumii?”.

Și analizând comportamentul românilor la evenimente precum: nunți, botezuri, zile de naștere și până la grătarele în aer liber, am observat că de ochii lumii afișează un altfel de comportament decât cel real și așteaptă ca spărgătorii de gheață să se dea în spectacol, spectacol ce le va alimenta discuțiile de după eveniment (după această mărturisire sper că prietenii mei mă vor mai invita la evenimente și-n viitor :) ).

Cum am învățat să ne prefacem de ochii lumii?


Căutând adânc în istoria poporului român și subliniind cu atenție trăsăturile ce au determinat psihologia poporului român, observăm că nu suntem prea departe de comportamentul pe care-l aveam acum o sută de ani.

Constantin Rădulescu-Motru, filosof (1868-1957), punctează câteva trăsături ale poporului românilor de la începutul secolului 20 printre care cele de la a nu ieși din tipare și a face totul ”ca lumea”, de a inițiativă personală doar ca mandatar al unui grup, de a trăi după cum e obiceiul și nu după propriul gust.

”Românii au un suflet gregar”


Concluzia lui Constantin Rădulescu-Motru a fost că românii au un suflet gregar, iar ”omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însuși, ci acel care n-a ieșit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna clopotul turmei.” (Psihologia poporului român, Ed. Paideia, p. 33). Acest comportament de gregar ne-a folosit pentru a face față cotropitorilor care au tot vrut o bucățică din pământul românesc, dar în calitate de popor liber acest comportament poate deveni stricător.

”Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultantă din sufletele românilor care au trăit și trăiesc”.


”Nu este țară în hotarele lumii civilizate în care ”gura lumii”, ”gura satului” să aibă mai multă trecere ca în țara noastră! Cele mai multe din convingerile noastre sunt întemeiate pe ”zvonul public” și numai foarte puține pe dovezile adunate de noi personal. Se zice ”lumea zice”; și dacă ”lumea zice”, românul, individual luat, pare că înțelege că tot așa trebuie să zică și el. În ”gura satului” se revarsă, negreșit, gura lui Ion, gura lui Gheorghe, gura lui Petre și a altora, dar o dată ce acestea sunt vărsate, individualitatea lor s-a șters: ”gura satului” contopește pe toți țăranii laolaltă, în același vad sufletesc. Și tot așa și la oraș, opinii personale foarte puține. ”Ce zice lumea”, ”ce zice partidul”, ”ce zice stăpânirea”...dar foarte rar ce zic Ion și Gheorghe. Ce zic Ion și Gheorghe?” (Psihologia poporului român, Ed. Paideia, p. 35)

”... că se poate trăi pe nemuncite, din experiențe și combinații nemărturisite....”


În aceeași perioadă, un al filosof român, pe numele lui Nichifor Crainic afirma că ”prin exemplul lor, au coborât până în adâncul poporului ideea că se poate trăi pe nemuncite, din experiențe și combinații nemărturisite. Regimul politic de până acum a provocat dezgust de muncă, aversiune față de obligații și datorii, disprețul pentru organizarea constructivă” (Ortodoxie și Etnocrație, Ed. Cugetarea, p. 30)

”Trăsătura esențială a românilor ca fiind neîncrederea în oameni”


Iar în zilele noastre psihologul Daniel David, într-un studiu ce urmează să fie publicat în acest an, despre cum suntem, cum credem că suntem și cum vrem să fim, subliniază trăsătura esențială a românilor ca fiind neîncrederea în oameni (aici găsești detalii , adică pe blogul profesorului Daniel David).

Precum oamenii și poporul are un ADN


Buuun. Dacă te-au surprins aceste informații faci parte dintre cei norocoși, care s-au vindecat de această moștenire, voit, din proprie inițiativă sau involuntar fiind educați într-un spirit al libertății individuale și al creativității sau, faci parte din grupul mare, al celor care nici nu și-au dat seama că precum oamenii și poporul are un ADN.

Toți suntem scriitori, ne scriem în fiecare zi manuscrisul vieții și din el cităm.


Acum imaginează-ți mintea ta, ca pe o carte mare, voluminoasă, grea, cu pagini îngălbenite de trecerea timpului și cu coperțile prăfuite. Te uiți la acest manuscris în semn de mirare, cum e posibil să fie așa multe informații în mintea mea?

Calitatea vieții noastre este dată de calitatea gândurilor pe care le avem.


Bună seamă că am și uitat ce este scris în ea, cine a scris-o și când? Zilnic, prin prisma gândurilor noastre, peste 60.000 la număr, scriem meticulos în manuscris. Gândurile noastre iau forma cuvintelor, mai apoi a acțiunilor, iar aceste acțiuni ne conturează caracterul, iar caracterul ne devine destin.

Ei bine, cu acestea în minte am creat seminarul ”Prinde gândul, altoiește-l!”


Așa că te invit să descoperi ce românisme sunt în manuscrisul tău și care dintre ele lucrează în folosul fericirii tale și care nu.

Cred că nu întâmplător imnul țării noastre este ”Deșteaptă-te române!”


Pe curând :)!
blog-small-teaser
Seminarii marca Ora despre fericire!